ECOGEOCHIMIA MARILOR AGLOMERĂRI URBANE ŞI A ZONELOR PERIURBANE ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

acronim: ECOGEOURB

SITUAŢIA PE PLAN NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL LA NIVELUL DOMENIULUI ŞI A TEMATICII ABORDATE:

Situaţia pe plan naţional

În ţara noastră, cercetarea poluării solurilor urbane este mai puţin dezvoltată. Lucrări ştiinţifice cu privire la poluarea cu metale grele a solurilor urbane din Bucureşti au fost efectuate la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului (R. Lăcătuşu şi colaboratorii, în perioada 1999-2005), iar cercetarea caracteristicilor mineralogice şi chimice a particulelor în suspensie (praf) a fost abordată de Universitatea Bucureşti – Facultatea de Geologie şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale şi Resurse Radioactive (Gh. Popescu, M. Solomon, M. Popescu şi E. Boboiceanu). Aceste investigaţii au fost făcute, însă, în areale restrânse (centrul Bucureştiului, zone ambientale, parcuri).

Majoritatea lucrărilor au abordat subiecte legate de poluare (Răuţă şi Cârstea, 1982; Lăcătuşu şi colab., 1999; Ianoş şi colab., 2000). Unele soluri urbane din municipiul Bucureşti au fost analizate din punct de vedere al conţinutului în câteva metale grele, şi anume: Cd, Cu, Co, Cr, Mn, Pb şi Zn (Lăcătuşu şi colab., 2000, 2004, 2005). Benö şi colab. (2002), de la Facultatea de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti, au făcut câteva determinări privitoare la metalele grele din unele parcuri şi din pădurile din zonele nordică şi estică ale Bucureştiului. Recent, Lăcătuşu şi colab. (2005) au adus contribuţii teoretice privitoare la solurile urbane şi au analizat abundenţa metalelor grele în solurile urbane ale municipiului Iaşi.

În ceea ce priveşte Municipiul Bucureşti, din anii 50-60 ai secolului trecut, când s-au realizat singurele lucrări de sinteză în domeniile geologic (Liteanu, 1952) şi geomorfologic (Coteţ, 1963), s-a adunat un material documentar impresionant, constând din circa o mie de foraje, material nevalorificat însă.

În prezent, necesităţile de gestionare ştiinţifică a mediului natural (relief, sol, roca din subsol, calitatea apelor de suprafaţă şi subterane) impun revizuirea modelelor despre elementele de relief şi litologia formaţiunilor existente pe primii 25 m de la suprafaţă în municipiul Bucureşti şi zona periurbană.

O lucrare de ansamblu la nivelul întregului municipiu Bucureşti, referitoare la ecogeochimia localităţii, nu există.

Situaţia pe plan internaţional

Punctul de start al unor cercetări mai ample legate de acest subiect l-a constituit anul 1981, când a avut loc, în Berlinul Occidental, primul simpozion internaţional referitor la solurile din arealele urbane. Alegerea acestei locaţii a fost semnificativă, la acea dată, fiind cunoscut statutul politic de oraş închis al unei părţi din Berlin. Acest statut a constituit şi unul din motivele pentru care în acest oraş a fost dezvoltată, de către un grup de pedologi, în frunte cu Prof. H. P. Blume, cercetarea solurilor în aglomerările urbane.

Ulterior, cercetările au fost extinse şi-n alte zone, la Essen - în bazinul Ruhr sau la Kiel. Între timp, s-au desfăşurat la Essen (1999) şi la Nancy (2001), lucrările primelor două congrese internaţionale referitoare la soluri urbane, soluri situate de-a lungul căilor de comunicaţii şi în arealele miniere, iar anul trecut (2005) s-au desfăşurat lucrările celui de al treilea congres, în Egipt, la Cairo. La toate aceste manifestări ştiinţifice s-au adus contribuţii semnificative legate de geneza, cartarea, însuşirile şi poluarea solurilor urbane.

În ţările vecine din vest există monografii publicate ale mediului natural din oraşele-capitală, monografii însoţite de hărţi color despre relief, despre prima formaţiune geologică (cea în care se încastrează reţeaua de cabluri/conducte, metroul, construcţiile civile şi industriale) şi despre primul acvifer subteran (situat în următoarea formaţiune, cea aluvială).

În străinătate s-au făcut şi se efectuează ample cercetări referitoare la abundenţa elementelor chimice în solurile urbane şi periurbane, redactându-se hărţi şi atlase privitoare la nivelurile de conţinut ale acestor soluri în diferite elemente chimice, unele îndeplinind rol nutritiv pentru plante, altele, din contra, fiind toxice pentru plante şi pentru apa din stratul freatic. Astfel de hărţi şi atlase au fost întocmite şi publicate pentru marile oraşe din vestul Europei precum Berlin, Londra, Paris, dar şi pentru oraşe mai apropiate de noi precum Ljubljana sau Varşovia (GSUE – Urban geochemical mapping in Great Britain, 2005, Fordyce şi colab; Geochemical Atlas of Europe Part 1 Background information, 2005, Salminen şi colab.; Geochemical Atlas of Ljubljana and Environs, 1998, Robert Sajn, Milan Bidovec; Geochemical Atlas of Krakov and Environs, 1995, Lis I., A. Pasieeczna; Geochemical Atlas of Warsaw and Environs,1992, Lis. I.). Cercetări sistematice privind solurile urbane ale Moscovei au fost efectuate în ultimul deceniu, ele finalizându-se, de asemenea, cu un atlas geochimic (Stroganova şi colab., 2001). De asemenea, au fost cercetate solurile urbane din Tallinn (Estonia) de către Bityukova şi colab. (2000: Urban geochemistry: A study of element distribution in the soils of Tallinn).

Majoritatea marilor aglomerări urbane din ţărie UE au astfel de studii, iar dezvoltarea oraşelor pe orizontală se face în acord cu rezultatele acestor cercetări, obligativitatea lor fiind stipulată prin legislaţia în vigoare.

Printre cele mai cunoscute colective de cercetare în domeniu, menţionăm pe cele conduse de: D. C. Adriano de la Unviersitatea Georgia (SUA), N. W. Lapp de al Unviersitatea din Liverpool (Marea Britanie), R. Watkins de la Universitatea din Perth (Australia), W. G. Burghardt de la Unviersitatea din Essen (Germania), A. Kabata-Pendias de la Departamentul de Ştiinţa Solului din Institutul Geologic, Varşovia (Polonia), A. P. Reinman de la Universitatea din Trondheim (Norvegia) ş.a.